Definita cuvantului runc
runc (rúncuri), s. n. – Desțelenire, munte despădurit. – Mr. arunc, runcu. Lat. runcus (Popovici, Conv. lit., XXV, 705-16; REW 7444; Pascu, I, 42; Tiktin), cf. lat. runcatio (Isidoro de Sevilla, XVII, II, 5) și Varrón VI, 96: „runcinare a runcina, cuius origo graeca ρύγϰος”. – Der. runculi, vb. (Bucov., a defrișa).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu runc
SUPERTÁNC s. n. superpetrolier. (< engl. supertanker) Vezi definitia »
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și talpă groasă. – Din magh. bakancs. Vezi definitia »
ZINC s.n. ~ ◊ Alb de zinc = oxid de zinc (substanță folosită în vopsitorie). Vezi definitia »
inc, incuri, s.n. (reg.) 1. poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. 2. chiot, râs înfundat. 3. capriciu. Vezi definitia »
CLANC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea a două obiecte, mai ales de închiderea violentă a unei uși, a unui capac etc. – Onomatopee. Vezi definitia »