Definita cuvantului rupe
rúpe (rúp, rúpt), vb. – 1. A despărți un obiect în mai multe părți, a face bucăți. – 2. A despica, a desface. – 3. A tăia, a smulge. – 4. A strica, a sfărîma. – 5. A suprima, a suspenda, a anula. – 6. A întrerupe, a curma. – 7. A da la o parte, a separa. – 8. A se despărți, a abandona. – 9. A vorbi stricat o limbă, a o stîlci. – 10. A cădea la învoială, a stabili prețul de vînzare. – Var. înv. rumpe. Mr. arup, arupșu, aruptă, megl. rup, rupș, rupt, istr. rupu, rupt. Lat. rumpĕre (Pușcariu 1485; REW 7442), cf. it. rompere, prov., fr., cat. rompre, sp., port. romper. – Der. rupt, adj. (despărțit; desfăcut; s. n., rupere, întrerupere); ruptă, s. f. (înv., impozit global, contribuție personală stabilită pentru prima dată în Mold. la începutul sec. XIX și plătibilă în patru rate anuale); ruptaș, s. m. (contribuabil care plătea impozitul după sistemul numit ruptă); raptoare (var. înv. ruptoare), s. f. (început, primul pas; învoială asupra prețului de vînzare-cumpărare; stabilire a contribuției individuale); ruptură (mr. aruptură), s. f. (rupere; distrugere; crăpătură, fisură; hernie; bucată ruptă, fragment; zdreanță, cîrpă), care ar putea proveni direct din lat. ruptŭra (Pușcariu 1486; REW 7455), cf. it. rottura, prov., cat., sp., port. rotura, fr. roture); ruptănos (var. rupticos), adj. (zdrențăros, rupt); rupturi, vb. (a rupe în bucăți); prerupe, vb. (înv. și Trans. de S., a întrerupe), care pare să provină direct din lat. praerumpere. Rus. ruptaš „contribuabil” provine din rom. (Vasmer, II, 549).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rupe
ANTIOPE (în mitologia greacă), fiica lui Nicetus, regele Tebei. Frumusețea ei l-a atras pe Zeus, care a sedus-o sub chipul unui satir. Mama lui Amfion și a lui Zetos. Vezi definitia »
pe langa sensurile prezentate anterior, adaugam actiunea de a suge efectiv pula.. sensul de fapt cel mai larg folosit.. daca spuneti cuiva de „muie” nu o sa intrebe la fatza cui va referitzi ci „cat costa” sau „cine o ia, ca ash da shi io unu frate”.. Vezi definitia »
CONCÉPE vb. III. I. tr. 1. A imagina, a proiecta, a crea. 2. A-și face o idee (cu privire la ceva); a pricepe, a înțelege. 3. A formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima. II. intr. (Despre femei) A rămâne însărcinată; a zămisli. [P.i. concép. / < lat. concipere, conceptum, cf. it. concepire]. Vezi definitia »
corúpe (corúp, corúpt), vb. – 1. A perverti, a deprava. – 2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-și piardă puritatea; a deforma, a strica. Lat. corrumpere (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe. – Der. corupt, adj.; corupător, adj.; coruptor, adj., din fr. corrupteur; corupție, s. f., din fr.; coruptibil, adj.; coruptelă, s. f., din lat. corruptela (sec. XIX). Vezi definitia »
HÚLPE, hulpi, s. f. V. vulpe. Vezi definitia »