Definita cuvantului sălbatic
sălbátic (sălbátică), adj. – Neîmblînzit, necultivat, natural, frust, rău. – Var. sălbatec. Megl. sălbatic. Lat. salvatĭcus (Diez, I, 365; Pușcariu 1497; REW 7922, Rosetti, I, 59), cf. it. salvatico, prov. salvatge, fr. sauvage. – Der. sălbătici (var. însălbătici, (în)sălbătăci), vb. (a <se> face sălbatic); sălbăticie (var. sălbatăcie), s. f. (stare de sălbatic; Trans., fiară); sălbăticime (var. sălbătăcime, sălbăticiune, sălbătăciune), s. f. (fiară; animal sălbatic); sălbăticos, adj. (sălbatic); sălbăție, s. f. (plantă, Lolium temulentum), numită poate astfel datorită proprietăților sale narcotice. Din rom. provine rut. silvatici „spiriduș” (Candrea, Elemente, 409).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sălbatic
NÍTRIC, -Ă, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique. Vezi definitia »
TÍFIC, -Ă, tifici, -ce adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de tifos, privitor la tifos; care provoacă tifosul. 2. S. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de tifos. – Din fr. typhique. Vezi definitia »
DIELÉCTRIC, -Ă adj. Izolant electric. // s.n. Mediu rău conducător de electricitate. [< fr. diélectrique]. Vezi definitia »
ajutórnic, ajutórnică, ajutornici, -ce adj. (înv.) gata la ajutor Vezi definitia »
HISTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la histologie, de histologie. [Var. istologic, -ă adj. / cf. fr. histologique]. Vezi definitia »