ATARAXÍE s. f. 1. stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri, urmărită ca țel suprem de mai multe școli filozofice. 2. (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții. (< fr. ataraxie) Vezi definitia »

AZOTURÍE s. f. eliminare anormală de substanțe azotate (uree, acid uric) prin urină. (< fr. azoturie) Vezi definitia »

MIALGÍE s. f. durere musculară; miodinie. (< fr. myalgie) Vezi definitia »

MONOFONÍE s. f. 1. procedeu de reproducere a sunetelor înregistrate sau transmise prin radio folosind un singur canal. 2. tip de muzică în care melodia este executată solistic ori de către un grup vocal sau instrumental la unison sau octavă. (< fr. monophonie, engl. monophony) Vezi definitia »

ERITROPENÍE s. f. scădere a numărului globulelor roșii din sânge. (< fr. érythropénie) Vezi definitia »