plehórniță, plehorníțe, s.f. (reg.) femeie cicălitoare. Vezi definitia »

fótă (fóte), s. f. – 1. (Înv.) Șorț. – 2. Fustă. – 3. Prosop. – Mr. fotă. Tc. fota „prosop de baie care se încinge la brîu” (definit astfel de Diego Galán, Viajes, p. 110; Șeineanu, II, 174; Meyer 111; Lokotsch 622), cf. ngr. φουτᾶς, alb. futë, bg., sb. futa, port. fota (Eguilaz 400), it. futa (Battisti, III, 1741). Este fusta tipică portului țărănesc, formată dintr-un dreptunghi de stofă cu care se înconjoară trupul. Este dublet al lui fotaz, s. n. (înv., valtrap), din ngr. (după Bogrea, Dacor., III, 730, din tc. cotaz „podoabă”). Din rom. provine rut. fota, fotka (Mikoosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402; Berneker 287). Vezi definitia »

SOPONEÁLĂ s. f. v. săpuneală. Vezi definitia »

PALATÍTĂ s. f. inflamație a cerului gurii. (< fr. palatite) Vezi definitia »

PENICILINOREZISTÉNȚĂ s. f. însușirea unui microb de a fi devenit penicilinorezistent. (< fr. pénicillino-résistance) Vezi definitia »