Definita cuvantului sămînță
sămînță (semínțe), s. f. – 1. Organ de reproducere la plante. – 2. Sîmbure. – 3. Semen. – 4. Rasă, generație. – 5. Origine, cauză. – 6. Fleac, cantitate minimă. – Mr., megl. simință, istr. sămințe. Lat. *sementia (Pușcariu 1608; REW 7804; Iordan, Dift., 108), cf. it. semenza, prov., cat. semença, fr. semence. Are și pl. sămînțuri, cu valoare colectivă. – Der. semincer, s. m. (copac salvat de la tăiere, pentru reproducere; știulete de porumb ținut pentru sămînță); seminție, s. f. (rasă, castă, generație); însămînța, vb. (a semăna). Din rom. provine mag. szémuncia (Edelspacher 22).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sămînță
cígă s.f. (reg.) 1. melc. 2. scripete, macara. 3. mai de crăpat lemne. 4. sfârlează, titirez. 5. joc de copii. Vezi definitia »
INSULÍNĂ s.f. Hormon secretat de pancreas, care îndeplinește în organism rolul de regulator al cantității de glucoză din sânge. [< fr. insuline]. Vezi definitia »
CRÚPĂ crupe, s. f. 1. Partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului (1). 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. – Din fr. croupe. Vezi definitia »
ȚISTUIÁLĂ, țistuieli, s. f. Acțiunea de a țistui și rezultatul ei; sunet produs prin repetarea interjecției „țist”; țistuitură. [Pr.: -tu-ia-] – Țistui + suf. -eală. Vezi definitia »
a fi pus în ramă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis. Vezi definitia »