Definita cuvantului șapcă
șápcă (șépci), s. f. – Capelă, caschetă. – Mr., megl. șapcă. Sl. šapŭka, bg., sb., cr., rus. šapka (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 385; Conev 84; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. pol. czapka (› ceapcă, s. f., înv., coif, cască), mag. csapka (Treml, Hung. Jb., IX, 302), tc. șabka. – Der. șepcar, s. m. (cel care confecționează șepci); șepcărie, s. f. (fabrică, magazin de șepci); șapcaliu, s. m. (persoană care poartă capelă), din tc. șapkali (Graur, Rom., LIII, 384; Scriban).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șapcă
CNEAGHÍNĂ, cneaghine, s. f. (Înv.) Soție sau fiică de cneaz sau de țar. – Din rus., ucr. kneaghina. Vezi definitia »
MUTAGENÉZĂ s. f. proces de apariție a mutațiilor (3). (< fr. mutagenèse) Vezi definitia »
grosó(a)lă s.f. (reg.) partea mai groasă din ciorbă. Vezi definitia »
DRÁMĂ s.f. 1. Operă dramatică în care tragicul se amestecă cu comicul (predominând cel dintâi). ◊ Dramă lirică = operă muzicală cu caracter de dramă. ♦ Nume generic pentru o operă dramatică. 2. (Fig.) Eveniment tragic, zguduitor; nenorocire. ♦ Frământare, conflict sufletesc puternic cu consecințe tragice. [< fr. drame, it. dramma, lat., gr. drama – acțiune]. Vezi definitia »
STRUNGÚȚĂ, strunguțe, s. f. Strunguliță. – Strungă + suf. -uță. Vezi definitia »