ALTÁR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia; fig. religia creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în vechime, se aduceau jertfe zeilor. [Var.: (înv.) oltár s. n.] – Lat. altarium. Vezi definitia »

PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agr.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire. Vezi definitia »

portofelár, portofelári, s.m. (înv.) meseriaș care confecționa portofele. Vezi definitia »

rostár, rostáre, s.n. (reg.) 1. unealtă de rostuit pânza. 2. cui mic al rotarului. Vezi definitia »

REMONTOÁR s.n. Mecanism de tragere, de întoarcere a arcului unui ceas. [Pron. -toar. / < fr. remontoir]. Vezi definitia »