Definita cuvantului sătul
sătúl (sătúlă), adj. – 1. Săturat, ghiftuit, plin. – 2. Obosit, istovit. – Mr., megl. sătul, istr. satú. Lat. satŭllus (Pușcariu 1531; REW 7620) cf. vegl. satoil, it. satollo, prov. sadol, fr. saoul, cat. sadoll. – Der. destul, adv. (suficient), în loc de de sătul; îndestula (var. destula, destuli), vb. (a satisface, a mulțumi, a sătura; a aproviziona, a asigura); îndestulător, asj. (suficient); neîndestulător, adj. (insuficient). – Cf. sătura. Din rom. provine bg. destur (Capidan, Raporturile, 228), cuvînt destul de rar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sătul
NOCTAMBÚL, -Ă s. m. f. somnambul. ◊ (fam.) om care își petrece nopțile în chefuri. (< fr. noctambule, lat. noctambulus) Vezi definitia »
NEÁLTUL, -Ă, nealții, -tele, pron. nehot. (În expr.) Ca nealtul = ca nimeni altul. [Pr.: ne-al-] – Ne- + altul. Vezi definitia »
MINÚSCUL, -Ă I. adj. de dimensiuni (foarte) mici. II. s. f. literă mică, de rând. (< fr. minuscule, lat. minusculus) Vezi definitia »
a se da după cum bate vântul expr. (peior.) a fi oportunist. Vezi definitia »
CREPÚSCUL s.n. Lumină difuză care se răspândește înainte de răsăritul și după apusul Soarelui; (spec.) sfârșit de zi; înserare, amurg. ♦ (Fig.) Declin, sfârșit. [Cf. lat. crepusculum, fr. crépuscule]. Vezi definitia »