Definita cuvantului sătul
sătúl (sătúlă), adj. – 1. Săturat, ghiftuit, plin. – 2. Obosit, istovit. – Mr., megl. sătul, istr. satú. Lat. satŭllus (Pușcariu 1531; REW 7620) cf. vegl. satoil, it. satollo, prov. sadol, fr. saoul, cat. sadoll. – Der. destul, adv. (suficient), în loc de de sătul; îndestula (var. destula, destuli), vb. (a satisface, a mulțumi, a sătura; a aproviziona, a asigura); îndestulător, asj. (suficient); neîndestulător, adj. (insuficient). – Cf. sătura. Din rom. provine bg. destur (Capidan, Raporturile, 228), cuvînt destul de rar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sătul
CONVENTÍCUL s.n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). [< lat. conventiculum, cf. fr. conventicule]. Vezi definitia »
signácul, signácule, s.n. (înv.) semn al crucii, pe care îl face preotul la botez, pe fruntea unui copil. Vezi definitia »
TÚMUL s.m. (Ist.) Movilă conică sau piramidală, făcută din pământ sau din piatră, înălțată de unele popoare din vechime deasupra unui mormânt. [Var. tumulus s.n. / < fr., lat. tumulus]. Vezi definitia »
a scoate capul expr. (intl.) a ieși la furat. Vezi definitia »
uite lozul! expr. (înv.) ține banii!, poftim banii! Vezi definitia »