Definita cuvantului scînci
scîncí (-césc, -ít), vb. – 1. A se smiorcăi, a geme, a se tîngui. – 2. A lătra. – Var. schinci, înv. scîncez. Trans. ocînci, Munt. schincăni. Creație expresivă. Der. din sl. skučati „a lătra” (Cihac, II, 329; Șeineanu, Chien, 239; Tiktin), cf. pol. skuczác „a geme”, este dificilă semantic și nu pare posibilă în ce privește fonetismul. – Der. scîncet, s. n. (geamăt; tînguit); scînceală, s. f. (scîncet).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scînci
chíci (-uri), s.n. – Tufiș, desiș, hățiș. Sl. kiće „crengi” (DAR). Cuvînt rar, de la care pare a deriva chichiriș, s.n. (Banat, pădure, hățiș) pe care DAR preferă să-l pună în legătură cu mag. tekerős „noduros”. Vezi definitia »
broci s.n. (reg.) creion, cretă sau cerneală roșie. Vezi definitia »
PUSNICÍ vb. IV v. pustnici. Vezi definitia »
împoplicí, împoplicésc, vb. IV (reg.) a se încurca. Vezi definitia »
iscodáci s.m. (înv.) iscoditor, inventiv. Vezi definitia »