Definita cuvantului scînteie
scîntéie (-i), s. f. – Particulă incandescentă care sare din foc; licăr. – Mr. scînteal’e. Lat. scintilla, prin intermediul unei forme ipotetice *scantilia (Pușcariu 1533; Pascu, Beiträge, 12; Philippide, II, 653; cf. REW 7220 și Graur, BL, V, 113), care a fost explicat printr-o anumită contaminare sau analogie cu excandĕre (Pușcariu) sau cu alb. skendilje (Densusianu, Rom., XXXIII, 285). Lat. *scinta, forma primitivă a lui scintilla (Cihac, I, 244), pare îndoielnică. Scant- în loc de scint- nu pare greu de admis, cf. formele paralele scĭndŭla-scandŭla, sĭlvatĭcus-salvatĭcus, serica-*sarica etc. Der. scînteia, vb. (a scoate scîntei; a luci, a străluci); scînteiuță, s. f. (focșor, văcariță, Anagallis arvensis; bănuț, Bellus perennis; plante, Gagea arvensis, Gagea pratensis); scînteioară, s. f. (focșor, văcariță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scînteie
ACAMPSÍE s.f. Imposibilitate sau dificultate a flexiunilor articulare. [Gen. -iei. / < fr. acampsie, cf. gr. a – fără, kamptein – a îndoi]. Vezi definitia »
PRELUXÁȚIE s. f. stare a unei articulații, prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. (< fr. préluxation) Vezi definitia »
MECANOGRAFÍE s.f. Fabricare a mașinilor de scris, a multiplicatoarelor. ♦ Folosirea mijloacelor mecanice, pentru lucrări de birou. [Gen. -iei. / < fr. mécanographie, cf. gr. mechane – mașină, graphein – a scrie]. Vezi definitia »
COSMOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară și reprezintă grafic mari porțiuni din suprafața terestră sau din a celorlalte planete, întocmind hărți pe baza fotografiilor luate din sateliți artificiali. – Din fr. cosmophotogrammétrie. Vezi definitia »
ZINCOGRAFÍE s. f. 1. tehnica clișeelor metalice folosite în imprimerie; zincogravură. 2. atelier în care se execută asemena clișee. 3. reproducere prin zincografie (1). (< fr. zincographie) Vezi definitia »