OBOSÍ, obosesc, vb. IV. Intranz. și refl. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ◊ Tranz. M-au obosit drumurile. ♦ Refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, scr. obositi. Vezi definitia »

PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). Vezi definitia »

eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă Vezi definitia »

„si besica s-o umplu cu graunte, s-o umflu si s-o zuraiesc” ion creanga-amintiri Vezi definitia »

curdisí, curdisésc, vb. IV (înv.) a așeza, a răndui. Vezi definitia »