stup (-pi), s. m. – Știubei, roi, matcă. – Mr. stup. Sb. stup „stîlp”, din sl. stlŭpŭ, stlŭbŭ (› stîlp). Cf. sb. stublina, stuga „trunchi gol de arbore”, stub „coloană” față de rut. stub „trunchi găunos”), căci un trunchi gol era forma curentă a stupului primitiv. Totuși acest etimon a fost respins și s-a preferat în general lat. *stupus ‹ gr. στύπος (Meyer, IF, VI, 121; Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 50; Diculescu, Elementele, 463; REW 8334; Candrea), care nu pare mai convingător. Din aceiași rădăcină sl., prin intermediul rut. deja citat, provine știob, s. n. (vas de lemn pentru lături), și de aici, cu suf. dim., știubei, s. n. (Mold., stup; Olt., Trans., albie, troacă). Înrudirea între stup și știubei, a fost pusă la îndoială, datorită diferențelor de consonantism (Tiktin); dar aceste diferențe existau deja în sl. Der. stupar, s. m. (prisăcar); stupărie, s. f. (stupină; apicultură); stupărit, s. n. (apicultură); stupină, s. f. (prisacă); stupiniță, s. f. (plantă, Platanthera bifolia, P. chlorantha). Vezi definitia »

PÍCK-UP s. n. Aparat care redă (și reglează) sunetele înregistrate pe un disc cu ajutorul dozei de redare; p. restr. doză de redare. [Pr.: píc-ap] – Din engl. pick-up. Vezi definitia »

grup (grúpuri), s. n. – Ansamblu de obiecte, de animale sau plante asemănătoare, grupare. – Var. grupă, s. f. Mr. grup. Fr. groupe. – Der. grupa, vb., din fr. grouper; grupet, s. n., din it. gruppetto. Cuvîntul mr. provine din it. Vezi definitia »

Grup de cuvinte,derivate si compuse,formate de la acelasi cuvint de baza Vezi definitia »

crup adv. (reg.) în expr. a se îmbăta crup = a se îmbăta tun. Vezi definitia »