Definita cuvantului sfară
sfáră s. f. – 1. Fum, fum înecăcios. – 2. Miros greu, miros de carne sau de grăsime încinsă. – 3. (Înv.) Sacrificiu. – 4. Anunț, știre. – Var. Mold. șfară. Sl. skvara (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 337). Sensul 4, azi aproape exclusiv sfoară, în expresia „a da sf(o)ară’n țară” „a face cunoscut”, fără îndoială din sensul înv. de a comunica știrile importante prin focuri de strajă. – Der. sfarog, s. n. (obiect ars sau uscat), cu suf. -og (după Candrea, din rus. svarok; după Scriban, din sl. tvarogŭ „brînză”); sfarogi (var. sfărogi, sfîrlogi), vb. (a se face sfavog, a se scoroji), negreșit în relație expresivă cu (s)corogi; sfîrloagă, s. f. (încălțăminte uzată); sfarnic, s. n. (înv., altar pentru jertfă). – Din rom. provine țig. suvara „veste” (Graur, BL, III, 186). Cf. scradă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sfară
striveálă, strivéli, s.f. (înv.) 1. lovire puternică, deformare, sfărâmare, turtire, zdrobire, stâlcire, strivire. 2. deplasare dezordonată, înghesuire strânsă. Vezi definitia »
îmborțoșată, îmborțoșate adj. f. 1. (d. iepe) gestantă. 2. (vulg. – d. femei) însărcinată. Vezi definitia »
RÓȘCĂ subst. (Rar) Persoană cu părul roșcat și obrajii roșcovani. – Roșu + suf. -că. Vezi definitia »
miáță s.f. (înv.) friguri; boală grea; delir, febră tifoidă. Vezi definitia »
RONDÍNĂ s. f. piesă de lemn de formă rotundă. (< fr. rondine) Vezi definitia »