Definita cuvantului sfeclă
sféclă (-le), s. f. – Nap (Beta vulgaris). Mgr. σεῦϰλον, probabil prin intermediul sl. sveklŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 382; Vasmer, Gr., 139; Conev 48), cf. slov., ceh. svekla, rus. cvelklja, mag. czékla, ngr. σφέϰλι. – Der. sfecli, vb. (a o păți, a se speria, a fi surprins) pare a fi cuvînt de origine diferită, confundat cu sfeclă (după Cihac, II, 337 în loc de *sfetli, din sl. svĕtliti „a luci”, care nu se explică semantic, der. din sfeclă › „a deveni roșu ca sfecla”, general admisă, nu este probabilă, căci a înroși nu este semn caracteristic al fricii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sfeclă
persoană care se ocupă cu studiul activităților, raporturilor, instituțiilor politice; persoană care lucrează în domeniul științelor politice Vezi definitia »
MÂNĂ aripă, cange, cazma, magnet, mistrie, muflă, vâslă. Vezi definitia »
MONOARTERÍTĂ s. f. arterită limitată la un segment vascular. (< fr. mono-artérite) Vezi definitia »
FLAȘNÉTĂ s.f. Orgă mică, portativă, la care se cântă prin învârtirea unei manivele. [Var. flașnet s.n. / < germ. Flaschnett]. Vezi definitia »
AMĂREÁLĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea) gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, întrebuințată contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Din amărî + suf. -eală. Vezi definitia »