Definita cuvantului sgaibă
sgáibă (-be), s. f. – 1. Rană, rosătură, bubă superficială. – 2. Crustă, coajă. – 3. Demon, termen de ocară. – Var. mr. zǵaibă. Lat. scăbia, de la scăbĕre „a se freca” (Cipariu, Elem., 72; Densusianu, Hlr., 133; Pușcariu 1936; REW 7634; cf. în contra Graur, BL, V, 113), cf. alb. zgebë „rîie” (Philippide, II, 653), it. scabbia „rîie”. Proveniența în rom. pornind de la alb. (Weigand, Jb., XIX, 144) pare o ipoteză inutilă, ca și sursa anterioară indoeurop. (Lahovary 327). Pentru formă, cf. habeat › aibă. Etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pornește de la sensul de „rîie”, propriu lui scabies; dar este de presupus că cuvîntul lat. conservat și sensul său etimologic, de „mîncărime, lucru care provoacă scărpinatul”, care este cel al cuvîntului rom. – Der. sgăibos, adj. (ulceros).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sgaibă
IZOANABÁZĂ s.f. (Geol.) Linie care unește punctele în care scoarța terestră are aceeași viteză de înălțare. [Pron. -zo-a-, var. isoanabază s.f. / < engl. isoanabase, cf. fr. isoanabase]. Vezi definitia »
REZULTÁNTĂ s.f. 1. Forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. ♦ (Mat.) Suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 2. (Fig.) Efectul combinat al mai multor cauze. [< fr. résultante]. Vezi definitia »
MULTIVITAMÍNĂ s. f. compus organic complex cu mai multe vitamine. (< engl. multivitamin) Vezi definitia »
URZEÁLĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate în războiul de țesut, printre care se petrece firul de bătătură pentru a se obține țesătura. 2. Fig. (Rar) Alcătuire, conformație, structură. 3. Fig. Intrigă, uneltire, complot. – Urzi + suf. -eală. Vezi definitia »
DAMASCHÉTĂ s.f. Stofă de mătase venețiană, renumită în sec. XVIII. [< fr. damasquette]. Vezi definitia »