Definita cuvantului sgrăbunță
sgrăbúnță (-țe), s. f. – 1. Grăuncior, granulă. – 2. Bubuliță, coș. – Var. sgrăbunț, zgrăbunț(ă). Creație expresivă, probabil bazată pe grăunț, cu s- expresiv. Legătura cu lat. carbuncŭlus (Pușcariu, Jb., XI, 129; Pușcariu 1939; REW 1677; Tiktin) este improbabilă. Scriban apropie cuvîntul de brobință și sgrunț, aproape sigur. Uz general, dar rar în E (ALR, I, 129). – Der. sgrăbunțică, s. f. (plantă, Lampsana communis); sgrăbunțos (var. sgrobunțos), adj. (granulos, grăunțos).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sgrăbunță
CINETOGENÉZĂ s. f. (biol.) dezvoltare a organelor ca urmare a unei funcționări repetate. (< fr. cinétogenèse) Vezi definitia »
CHOÁNĂ s.f. (Anat.) Fiecare din orificiile posterioare ale foselor nazale, prin care acestea comunică cu faringele. [Pron. cho-a-. / < fr. choane, cf. gr. choane – pâlnie]. Vezi definitia »
argintáriță s.f. (reg.) (planta) coada racului Vezi definitia »
BOTRIOCEFALÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară la om și la animale, produsă de botriocefal, caracterizată prin anemie și tulburări digestive. [< fr. bothriocéphalose]. Vezi definitia »
ORĂCĂIÁLĂ, orăcăieli, s. f. (Reg.) Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală. Vezi definitia »