ÎNTRERÚPERE s.f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ Fără întrerupere = neîntrerupt, continuu. ♦ Replică, exclamație etc. care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [< întrerupe]. Vezi definitia »

ANEXÁRE, anexări, s. f. Acțiunea de a anexa; alipire, alăturare; anexiune. Vezi definitia »

COTUTÓRE, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – Din fr. cotuteur. Vezi definitia »

ȘOPTÍRE, șoptiri, s. f. Acțiunea de a șopti și rezultatul ei; șoptit¹. – V. șopti. Vezi definitia »

flatare comuna si in general bazata pe interes Vezi definitia »