Definita cuvantului silabă
silábă (-be), s. f. – Grup de foneme pronunțat într-un singur efort expirator. – Mr. silavie. Fr. sylabbe, mr. din ngr. σμλλαβή. – Der. silabisi, vb. (a pronunța rar, pe silabe), format după ngr. σμλλαβίζω (Tiktin; Gáldi 251) cu finala -si provine vb. împrumutate din gr., cf. mr. silavisire; silabic, adj., din fr. syllabique.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu silabă
flíntă (flínte), s. f. – Pușcă, sîneață. Germ. Flinte (Cihac, II, 110; Gáldi, Dict., 176), prin intermediul mag., pol., cr. flinta. Vezi definitia »
TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a. Vezi definitia »
OSTEOARTRÍTĂ s. f. afecțiune inflamatorie a unui os și a articulației sale. (< fr. ostéo-arthrite) Vezi definitia »
FIBROBLASTÓZĂ s. f. afecțiune prin proliferarea fibroblastelor. (< fr. fibroblastose) Vezi definitia »
FOTOSFÉRĂ s.f. Învelișul exterior luminos al Soarelui. [< fr. photosphère, cf. gr. phos – lumină, sphaira – sferă]. Vezi definitia »