Definita cuvantului silabă
silábă (-be), s. f. – Grup de foneme pronunțat într-un singur efort expirator. – Mr. silavie. Fr. sylabbe, mr. din ngr. σμλλαβή. – Der. silabisi, vb. (a pronunța rar, pe silabe), format după ngr. σμλλαβίζω (Tiktin; Gáldi 251) cu finala -si provine vb. împrumutate din gr., cf. mr. silavisire; silabic, adj., din fr. syllabique.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu silabă
BARITÓZĂ s. f. pneumoconioză provocată de inhalarea prelungită a pulberilor de sulfat de bariu sau barită. (<fr. barytose) Vezi definitia »
KINORÁMĂ s. f. sistem de cinema panoramic, formă dezvoltată a sistemului cinerama, cu deosebirea că în cele trei cabine de proiecție se află două aparate, ceea ce permite proiectarea neîntreruptă a filmelor de lung metraj. (< germ. Kinorama) Vezi definitia »
ciúpă (ciúpe), s. f. – 1. Apă caldă, pentru baia unui copil. – 2. Baia copilului. Origine necunoscută, dar cu siguranță sl. Se poate pune în legătură cu bg. čipa „nou născut” (Lacea, Dacor., V, 397), čipkam „a îmbăia un copil” (DAR) și probabil cu sb. čepa „cameră luxoasă a unei femei”. Este puțin probabilă der. din gr. ϰύπη „concavitate” (Pascu, Etimologii, 46; Pascu, Lat., 257; Diculescu, Elementele, 468), sau din sl. kopati „a spăla” (Cihac, II, 59). – Der. ciupăi (var. ciupăra), vb. (a îmbăia un copil). Vezi definitia »
ELASTODINÁMICĂ s.f. Parte a elastomecanicii care studiază vibrațiile elastice ale corpurilor solide deformabile, ținând seama de cauzele care le produc. [< fr. élastodynamique]. Vezi definitia »
MIRUIÁLĂ, miruieli, s. f. Miruit1. [Pr.: -ru-ia-] – Mirui1 + suf. -eală. Vezi definitia »