CIUTÁC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia după dimensiunile necesare. – Din ciut + suf. -ac. Vezi definitia »

GAIÁC s. m. v. guaiac. Vezi definitia »

chimác, chimáci, s.m. (reg., înv.) cal gras. Vezi definitia »

CONIÁC, coniacuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. 2. (La pl.) Varietăți, sorturi de coniac (1). – Din fr. cognac. Vezi definitia »

ceanác (-enáce), s. n. – Lighean. Tc. çanak (Cihac, II, 559; Roesler 607; Șeineanu, II, 122; Meyer 142; Lokotsch 391; Ronzevalle 74), cf. ngr. τσανάϰι, alb. tšanak. Cuvîntul exista și în cuman. čanak (cf. Kuun 124). Pascu, I, 189, a încercat să-l explice prin tc. çini (cf. cinie), cu suf. -ac. Vezi definitia »