ANGHEL, Dimitrie (1872-1914, n. Turnu Severin), scriitor român. Poet simbolist, cîntăreț al florilor și al peisajului marin („În grădină”, „Fantazii”); proze lirice, metaforice și fanteziste („Fantome”, „Oglinda fermecată”). În colab. cu Șt. O. Iosif, versuri umorist-satirice („Caleidoscopul lui A. Mirea”), lucrări dramatice („Legenda funigeilor”, „Cometa”). Traduceri. Vezi definitia »

ȘMÍRGHEL s. n. 1. rocă metamorfică dintr-o masă de granule fine de corindon alternând cu magnetit, abraziv. 2. hârtie sau pânză acoperită cu granule de șmirghel (1), pentru curățirea sau lustruirea lemnului, a metalului etc.; emeri. (< germ. Schmirgel) Vezi definitia »

șofél, șoféle, s.n. (reg.) 1. ciubăr. 2. căuș. Vezi definitia »

CARDIOCÉL s.n. (Med.) Hernie sau tumoare a inimii. [Pron. -di-o-. / < fr. cardiocèle]. Vezi definitia »

fel (féluri), s. n. – 1. Clasă, tip, gen, specie. – 2. (Înv., rar) Stirpe. – 3. Soi, teapă. – 4. Obicei, stil. – 5. Purtări, mod de a fi. – 6. Capriciu, chef. 7. Fel de mîncare. – De fel, în nici un caz. Mag. -féle „asemănător”, fel „parte”, cu sensul de „soi, fel” în mai multe compuneri, cf. minden féle „de orice fel” (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), cf. sb., slov. fela „clasă”, bg. Trans. feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge această der., care pare evidentă și propune, prin intermediul alb. fjaljë, lat. fabella „istorioară”, cf. it. favella. Der. fălie, s. f. (Trans., înrudire), poate prin intermediul sb. (DAR); feliușag, s. n. (Mold., soi, teapă); feluri, vb. (înv., a varia); felurit, adj. (variat); felurime, s. f. (varietate, diversitate). Din același cuvînt mag. provine fele, s. f. (măsură de capacitate, folosită în Trans., în valoare de trei sferturi de litru). Vezi definitia »