BASÉT, baseți, s. m. Câine de vânătoare cu capul, urechile și corpul lungărețe, cu labele scurte, cu pete roșietice sau negre pe corp, folosit pentru scoaterea din vizuină a vulpilor și bursucilor. – Fr. basset. Vezi definitia »

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt. Vezi definitia »

ZABÉT s. m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Din tc. zabit. Vezi definitia »

MASORÉT s.m. Învățat evreu care a participat la vocalizarea și accentuarea textului Bibliei. [< fr. massorète, cf. ebr. masoret]. Vezi definitia »

șirét (șireturi), adj. – Cordon, laț. – Mr., megl. șirit. Tc. șerit (Roesler 609; Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1886), cf. ngr. σιρίτι. Vezi definitia »