Definita cuvantului șiștoare
șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șiștoare
DELINEÁRE s.f. Acțiunea de a delinea. [Pron. -ne-a-. / < delinea]. Vezi definitia »
AUTOLINIȘTÍRE s. f. Acțiunea de a se liniști pe sine însuși, în urma unor succese (reale sau aparente), ducând adesea la o condamnabilă atitudine de pasivitate, la o primejdioasă lipsă de vigilență. – Din auto1- + liniștire. Vezi definitia »
CRUCIFICÁRE s.f. Acțiunea de a crucifica și rezultatul ei; răstignire pe cruce. [< crucifica]. Vezi definitia »
REÎNARMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. [< reînarma]. Vezi definitia »
PREDOMNÍRE, predomniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a predomni și rezultatul ei; predominare. – V. predomni. Vezi definitia »