Definita cuvantului exterior
EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu exterior
vânătór s. m. pl. vânătóri Vezi definitia »
APUCĂTÓR2, -OÁRE, apucători, -oare, adj. Care apucă; (despre oameni) lacom, hrăpăreț. – Din apuca + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »
MOTOCULTÓR s.n. Mașină agricolă ușoară pentru lucrări superficiale. [< fr. motoculteur]. Vezi definitia »
PROPRÉTOR s. m. magistrat roman locțiitor al unui pretor. (< fr. propréteur, lat. propraetor) Vezi definitia »
VĂLUȘÓR, vălușoare, s. n. Diminutiv al lui val (III 1). Vezi definitia »