NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor. Vezi definitia »

citór, citoáre, s.n. (reg.) lopățică folosită la prepararea borșului din tărâțe. Vezi definitia »

CÂRTITÓR, -OÁRE, cârtitori, -oare, adj. (Pop.) Care cârtește, care se arată mereu nemulțumit, care bombănește necontenit. – Cârti + suf. -tor. Vezi definitia »

PIȘCĂTÓR, -OÁRE, pișcători, -oare, adj. 1. (Despre insecte) Care pișcă (3), care înțeapă; înțepător. ♦ Fig. Care conține o critică tăioasă; șfichiuitor, mușcător. 2. (Despre alimente) Care ustură; pișcăcios, iute, picant. 3. (Depre oameni) Care șterpelește, care fură. – Pișca + suf. -ător. Vezi definitia »

MEDITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă lecții particulare. [< medita + -tor]. Vezi definitia »