Definita cuvantului snamă
snámă (-me), s. f. – Monstru, lepădătură, stîrpitură. – Var. znamă. Sb. znamenje „semn, semnal” (Candrea). Este dubletul lui znamenie, s. f. (înv., semnal), din sl. znamenije; de la znamăn (var. zneamăn, znemene, Banat zleamăn), s. n. (placă, lespede, mormînt), din sb. znamenje, zlamenje; și din znamen, s. n. (ecuson, insignă militară), din rus. znamenĭ (Candrea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu snamă
CINCÍLĂ s.f. v. șinșilă. Vezi definitia »
MATROÁNĂ s. f. femeie căsătorită în aristocrația romană. ◊ (ir.) femeie matură, respectabilă. (< lat., it. matrona, fr. matrone) Vezi definitia »
CONCERTÍNĂ s. f. gen de acordeon hexagonal, cu claviatură din butoni. (<fr. concertine) Vezi definitia »
SEMIFINÁLĂ, semifinale, s. f. Fază a unui concurs sportiv care precedă finala și în care se selecționează echipele sau jucătorii participanți la finală. – Semi- + finală. Vezi definitia »
PLOÍȚĂ, ploițe, s. f. 1. Ploicică. 2. Dantelă făcută cu croșeta. 3. (Reg.; cu sens colectiv) Bomboane mici colorate, folosite la ornatul colivei. – Ploaie + suf. -iță. Vezi definitia »