ORĂCĂÍT, orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi. Vezi definitia »

BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni. Vezi definitia »

ANDEZÍT, andezite, s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. – Fr. andésite. Vezi definitia »

PĂSUÍT, -Ă, păsuiți, -te, adj. (Despre piese, părți ale unui ansamblu etc.) Care este ajustat, potrivit (pentru a obține o bună îmbinare sau fixare). – V. păsui². Vezi definitia »

CLĂDÍT s. n. Faptul de a clădi. – V. clădi. Vezi definitia »