CONCILIAȚIÚNE s.f. v. conciliație. Vezi definitia »

ESPLOZIÚNE s.f. v. explozie. Vezi definitia »

a ține (cuiva) o predică expr. a mustra, a dojeni, a ține (cuiva) o lecție de bună-cuviință. Vezi definitia »

INDICAȚIÚNE s.f. v. indicație. Vezi definitia »

PIÉPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat¹ părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul¹ fibrelor textile; pieptănuși; p. ext. element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 3. P. anal. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca întrebuințare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piépten s. m.] – Lat. pecten. Vezi definitia »