HALT interj. stai! oprește! (< germ. Halt) Vezi definitia »

asált (asálturi), s. n. – Atac decisiv. It. assalto (sec. XIX). – Der. asalta, vb. (a lua cu asalt; a deranja). Vezi definitia »

JURISCONSÚLT, -Ă I. s. m. (în Roma antică) persoană care acorda părților asistență în fața justiției. II. s. m. f. 1. specialist care dă consultații în probleme de drept. 2. specialist în științe juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituție, pe care o reprezintă în justiție. (< fr. jurisconsulte, lat. iurisconsultus) Vezi definitia »

învólt (rar) adj. m., pl. învólți; f. învoáltă, pl. învoálte Vezi definitia »

SALT, salturi, s. n. 1. Mișcare bruscă prin care corpul se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se; mișcare de deplasare bruscă în zbor. 2. Trecere bruscă de la o situație ori stare la alta. – Din lat. saltus, it. salto. Vezi definitia »