Definita cuvantului spelcă
spélcă (ci), s. f. – 1. Ac de păr, agrafă. – 2. Ac cu gămălie. – Var. spilcă. Sl., cf. sb. spilka, pol. szpilka, rus., rut. špilĭka (Miklosich, Fremdw., 127; Cihac, II, 356; Iordan, Dift., 97). – Der. spilcui vb. (Mold., a prinde cu bolduri; a se găti, a se dichisi); spilcuță, s. f. (crizantemă, Chrysanthemum parthenium).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spelcă
bárcă (bắrci), s. f. – Ambarcație mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It.
barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα și βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. și direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s. m. (luntraș); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s. n., ca fr. débarcadère; îmbarcațiune, s. f., din fr. embarcation. Vezi definitia »
RINÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei nazale; coriză. (< fr. rhinite) Vezi definitia »
LEPTOSPIRÓZĂ, leptospiroze, s. f. Boală infecțioasă, comună animalelor și omului, provocată de leptospiră și care se manifestă prin febră, icter etc. – Din fr. leptospirose. Vezi definitia »
BELÍTĂ s. f. Exploziv de siguranță întrebuințat în minele de cărbuni. – Din fr. bellite. Vezi definitia »
ARSENOPIRÍTĂ s. f. minereu din care se obține arsen prin încălzire în absența aerului; mispichel. (< fr. arsénopyrite) Vezi definitia »