MĂNTĂLÚȚĂ, măntăluțe, s. f. Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluță. Vezi definitia »

MÉȘĂ s.f. 1. Șuviță de păr. ♦ Adaos de păr care completează și îmbogățește părul actorului sau actriței atunci când e nevoie. 2. Fâșie de tifon introdusă într-o rană pentru a drena puroiul. [< fr. mèche]. Vezi definitia »

pecióică (-ci), s. f. – Cartof. – Var. picio(i)că, picio(r)că, pic(h)eucă. Mag. pityóka (Tiktin). Vezi definitia »

áură (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avră, megl. aură. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvînt folosit aproape exclusiv de poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi fost popular în trecut, deoarece se conservă în dialecte. În Candrea-Dens., 121, apare ca cuvînt popular. Vezi definitia »

MIOGRÁMĂ s.f. Curbă obținută la miograf. [Pron. mi-o-. / < fr. myogramme]. Vezi definitia »