Definita cuvantului emana
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu emana
INCARNÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ◊ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a crește în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare) Vezi definitia »
misuna,era plina de vietuitoare Vezi definitia »
HACANÁ adv. (Arg.; la comparativ) Mai la o parte, în lături. [Var.: acaná adv.] – Din țig. hacana. Vezi definitia »
DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + [în]frâna. Vezi definitia »
ALCMENA (în mitologia greacă), soția lui Amfitrion și mama lui Herakles, pe care l-a zămislit sedusă de Zeus, ascuns sub înfățișarea soțului ei. Vezi definitia »