CASERÓLĂ, caserole, s. f. 1. Capsulă de porțelan, cu coadă, folosită în laborator pentru topirea substanțelor vâscoase și puțin volatile. 2. Cratiță adâncă cu coadă și cu fundul plat, folosită în bucătărie. – Din fr. casserole. Vezi definitia »

CARÚNCULĂ s.f. Mică formație anatomică, proeminentă, colorată de obicei în roșu; nodul. [< fr. caroncule, engl. caruncula, cf. lat. caruncula – bucățică de carne]. Vezi definitia »

MIDRIÁZĂ s.f. (Med.; op. mioză) Dilatație a pupilelor; corectazie. [< fr. mydriase, cf. gr. mydriasis]. Vezi definitia »

BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) Tip de trăsură în formă de cupeu, cu patru locuri. – Fr. berline (it. berlina). Vezi definitia »

TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. [Pr.: -zi-en- – Scris și: transiență] – După engl. transience. Vezi definitia »