Definita cuvantului ștează
șteáză (-éze), s. f. – Nuia cu care se țin separate ochiurile plasei. Lat. schidia „așchie” (Diculescu, Elementele, 467; Pușcariu, Dacor., V, 754; REW 7689), cf. it. scheggia, fr. esquille. Pentru rom. e mai bine să se pornească de la lat. scida ‹ gr. σχίδη „fîșie smulsă”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ștează
ARMÚRĂ s.f. 1. Ansamblul armelor defensive care protejau corpul unui războinic medieval. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură ale unei țesături. 3. Înveliș protector de cablu electric. 4. Armatură. [< fr. armure]. Vezi definitia »
SCUFÍȚĂ, scufițe, s. f. Diminutiv al lui scufă. – Scufă + suf. -iță. Vezi definitia »
VERTÉBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării. – din fr. vertèbre, lat. vertebra. Vezi definitia »
PROTOGÉNĂ s. f. genă sau alelă dominantă. (< engl. protogen) Vezi definitia »
ARITMÉTICĂ s.f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor și al operațiilor care se pot face cu aceste numere. [Gen. -cii. / < fr. arithmétique, cf. lat. arithmetica, gr. arithmetike < arithmos – număr]. Vezi definitia »