Definita cuvantului stemă
stémă (-me), s. f. – 1. (Înv.) Coroană. – 2. Blazon, scut. – 3. Giuvaier. Mgr. στέμμα (Roesler 576; Murnu 52; cf. Vasmer, Gr., 136), cf. sl. stema. Sensul 3 este impropriu, datorat unei confuzii cu nestimată. – Der. înstemat, adj. (încornorat), înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stemă
nițuváră, nițuvére, s.f. (reg.) brândușă de toamnă. Vezi definitia »
PLÁNTĂ1, plante, s. f. Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului. – Din lat. planta, fr. plante. Vezi definitia »
ghínă (ghíne), s. f. – Ghinion, nenoroc. Fr. guigne, cf. ngr. γϰίνια; ca ghinion, s. n. (nenoroc), din fr. guignon; der. ghinionist, s. m. (care nu are noroc). Vezi definitia »
SUPERNÓVĂ s. f. novă de o strălucire extraordinară. (< fr. supernova) Vezi definitia »
LOMBARTRÓZĂ s. f. artroză a articulațiilor lombare. (< fr. lombarthrose) Vezi definitia »