OGÍVĂ s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva]. Vezi definitia »

ságnă (ságne), s. f. – Rosătură, rană superficială a cailor sau a boilor. – Var. sacnă. Sb., cr. sadno (Cihac, II, 322). – Der. săgni, vb. refl. (a se freca); săgnitură, s. f. (frecare, rosătură). Vezi definitia »

LEGÚMĂ s. f. 1. plantă agricolă de la care se consumă în alimentație partea vegetală, sau fructele; zarzavat. 2. fruct uscat, cu mai multe semințe, dehiscent, cu două valve, la leguminoase; păstaie. 3. (spec.) om al cărui creier a fost golit și i s-au implantat anumite ordine pe care le execută ca un robot. (< lat. legumen) Vezi definitia »

ȘÚȘĂNIȚĂ, șușănițe, s. f. (Reg.) Fâșie, bucată lungă și îngustă de pământ, de piele, de hârtie etc. – Cf. sušenica „pastramă”. Vezi definitia »

ENDOPLÁSMĂ s. f. masa internă granuloasă a citoplasmei. (< fr. endoplasme) Vezi definitia »