mânjeală, mânjeli s. f. v. mangă. Vezi definitia »

văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése Vezi definitia »

BURSUFLÚRĂ s. f. umflătură pe suprafața unei piese ceramice datorită gazelor produse de o ardere rapidă; bulă de aer sub tencuială, vopsea sau în sticlă. (< fr. boursouflure) Vezi definitia »

oáră (oáre), s. f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puțin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și încă și mai puțin cea din lat. ala (Tiktin). Se folosește mai ales la pl. – Der. orătanie (var. orătenie), s. f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură). Vezi definitia »

EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios. 2. (Și în sintagma glandă epifiză) Glandă pineală. – Din fr. épiphyse. Vezi definitia »