Definita cuvantului stramă
strámă (-me), s. f. – Destrămătură. Lat. trama, prin intermediul unui der. extramāre (Tiktin), cf. logud. istramare „a destrăma”; stramă ar fi deci un deverbal de la a *străma, cf. destrăma. – Der. strămătură, s. f. (destrămătură; lînă vopsită).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stramă
CARTONIÉRĂ s. f. cartotecă. (< fr. cartonnière) Vezi definitia »
jumáră (jumắri), s. f. – 1. Resturile rezultate din topirea slăninii porcului. – 2. Ouă bătute, papară. – Var. (Banat) jumarcă. Germ. din Austria Schmarren „mîncare cu ouă bătute prăjite în untură” (Philippide, Principii, 38; Tiktin; DAR), cf. mag. zsumórka, morzsóka „ouă bătute”, bg. džumerki „jumări”, pe care DAR îl pune în legătură poate incorect, cu rus. žimera, žomera „reziduuri”. Din sb. după Conev 88. Cu al doilea sens, se folosește numai în Munt. și la pl. Vezi definitia »
bijboacă, bijboace s. f. (pop., eufem.) vulvă. Vezi definitia »
MORFÍNĂ s.f. Alcaloid extras din opiu, cu diferite întrebuințări medicinale, folosit uneori și ca stupefiant. [< fr. morphine, cf. Morfeu, zeul somnului la greci]. Vezi definitia »
măsălaríță, măsălaríțe, s.f. (reg.) ștergar de împodobit pereții în casele țărănești. Vezi definitia »