Definita cuvantului stramă
strámă (-me), s. f. – Destrămătură. Lat. trama, prin intermediul unui der. extramāre (Tiktin), cf. logud. istramare „a destrăma”; stramă ar fi deci un deverbal de la a *străma, cf. destrăma. – Der. strămătură, s. f. (destrămătură; lînă vopsită).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stramă
TELEPLÁSMĂ s. f. ectoplasmă (2). (< germ. Teleplasma) Vezi definitia »
BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiile aparatului motor al animalelor și al omului. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomécanique. Vezi definitia »
REGÍNĂ s. f. 1. soție de rege; suverană a unui regat. 2. (fig.) persoană, lucru cu o poziție privilegiată, dominantă. 3. matcă (de albine). 4. piesa cea mai însemnată la jocul de șah după rege. (< lat. regina) Vezi definitia »
COMANDATÚRĂ s.f. Comandament (al trupelor germane de ocupație). [Pl. -ri. / < germ. Kommandatur]. Vezi definitia »
sudătúră, sudătúri, s.f. (reg.) înjurătură. Vezi definitia »