Definita cuvantului straniu
strániu (-ie), adj. – Neobișnuit. It. stranio.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu straniu
zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi Vezi definitia »
RESTITUTÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se cere o restituire. (< fr. restitutoire) Vezi definitia »
icirlíu, icirlíi, s.m. (înv.) slujbaș în palatul domnesc. Vezi definitia »
ródiu (ródii), s. m. – Granat (Punica granatum). Ngr. ροδία „granat”, ρόδι „granată” (Cihac, II, 693). – Der. rodie, s. f. (granată), cf. sl. rodije; rodier, s. m. (granat). Vezi definitia »
TOPTANGÍU, toptangii, s. m. (Înv.) Negustor angrosist. – Din tc. toptancı. Vezi definitia »