Definita cuvantului struț
struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu struț
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandsohle. Vezi definitia »
BOLINDÉȚ s. n. v. colindeț. Vezi definitia »
cotârléț, cotârléțe, s.n. (reg.) coteț de orătănii, ocol, țarc, coșare. Vezi definitia »
ZMEULÉȚ, zmeuleți, s. m. Diminutiv al lui zmeu (I). [Pr.: zme-u] – Zmeu +suf. -uleț. Vezi definitia »
CUARȚ, cuarțuri, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvarț s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz. Vezi definitia »