COMANDÁ vb. I. tr. 1. A ordona, a porunci (executarea unei dispoziții, a unei mișcări etc.); a deține conducerea, comanda unei unități. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare) la un meșteșugar etc. ♦ A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. [P.i. cománd. / < fr. commander, it. comandare, cf. lat. cum – cu, mandare – a ordona]. Vezi definitia »

APROFUNDÁ vb. tr. a studia temeinic; a pătrunde cu mintea. (după fr. approfondir) Vezi definitia »

S.I.D.A. s. siglă de la savant-inginer-doctor-academician (peior.) poreclă dată în timpul vieții Elenei Ceaușescu, soția dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu. Vezi definitia »

DEZARONDÁ vb. tr. a desface, a împărți o unitate agricolă, în vederea creării de noi unități. (< dez- + aronda) Vezi definitia »

cioranda s. invar. (țig.) furt. Vezi definitia »