BINÍȘ, binișuri, s. n. Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Var.: (înv. și reg.) beníș s. n.] – Din tc. biniș. Vezi definitia »

scăuníș, scăuníșuri, s.n. (reg.) 1. (în forma: scamniș) scaun pe care se stă la războiul de țesut. 2. (în forma: scamniș) piesă a scaunului de tras la cuțitoaie, formată dintr-o scândură așezată pieziș pe corpul scaunului. 3. bucată de lemn fixată deasupra osiei carului sau al căruței, pe care se sprijină dricul. Vezi definitia »

iádeș (iádeșuri), s. n. – 1. Gen de rămășag (fr. philippine). – 2. Os al pieptului de pasăre, care servește la acest rămășag. – Mr. iadeț, megl. iadeș. Tc. yades „pariu”, din per. iadest (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 922; Graur, GS, VI, 330), cf. ngr. γιαντές, bg. jadec. Vezi definitia »

PÁLUȘ s. n. v. paloș. Vezi definitia »

RÁTEȘ, rateșe, s. n. (Reg.; înv.) Han așezat la o șosea principală. [Var.: rátoș s. n.] – Din ucr. ratuś. Vezi definitia »