RESTAURÁȚIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil în arta franceză din epoca restaurației burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ♦ Perioadă în istoria literaturii engleze, cuprinsă între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. [Gen. -iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio]. Vezi definitia »

HIPSOCROMÍE, hipsocromii, s. f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentației pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromíe s. f.] – Din fr. hypsochromie. Vezi definitia »

ADHOCRAȚÍE s.f. Termen care desemnează în sociologia și viitorologia politică contemporană instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifică-tehnică, cerința introducerii unor noi structuri organizaționale la diverse niveluri de conducere. [Cf. lat. ad-hoc – pentru aceasta, gr. kratos – putere]. Vezi definitia »

DEUTEROSCOPÍE s.f. Halucinație care prezintă bolnavului imaginea sa dedublată. [Pron. de-u-, gen. -iei. / < fr. deutéroscopie]. Vezi definitia »

CHINOTEHNÍE s. f. totalitatea principiilor și procedeelor folosite pentru creșterea câinilor, ameliorarea raselor lor. (după fr. cynotechnique) Vezi definitia »