pipér (pipéri), s. m. – Plantă tropicală cu fructele folosite drept condiment (Piper nigrum). – Mr., megl. piper. Sl. piperĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Miklosich, Fremdw., 121; REW 6521; cf. Vasmer, Gr., 116), cf. sl. piprŭ, bg. piper, ngr. πιπέρι. – Der. piparcă (mr. pipercă), din mag. piperka (după Tiktin, Candrea și Gáldi, Dict., 151, din mag. páprika); pipăruș (var. piperuș), s. m. (Mold., ardei; piperul-lupului, Asarum europaeum; dans tradițional); pipera (var. pipăra), vb. (a pune piper); piperat, adj. (cu piper; picant, excitant; foarte scump, exorbitant); piperniță, s. f. (piperul-lupului; cimbru, Satureia hortensis; vas pentru piper măcinat), din pol. pipernicza (Cihac, II, 256), bg. pipernica (Conev 64) sau din piper cu suf. -niță. Din rom. provine ngr. πιπερᾶτος (asezonat cu piper). Vezi definitia »

SEINÉR s. n. navă destinată pescuitului cu seine. (< engl. seiner) Vezi definitia »

REZINIFÉR, -Ă adj. Care conține sau produce rășină. [< fr. résinifère]. Vezi definitia »

greier, greieri s. m. 1. (peior.) cântăreț (mai ales într-un local). 2. (tox.) chiștoc de țigară cu canabis. Vezi definitia »

PEDALIÉR s. n. 1. mecanism cuprinzând axa, manivelele și pedalele la bicicletă. 2. ansamblu la orgă, corespunzând sunetelor grave. 3. claviatură de pedale conectată la mecanismul unui pian. (< fr. pédalier) Vezi definitia »