Definita cuvantului surd
surd (-dă), adj. – 1. Care nu aude. – 2. Slab, care nu se aude. – Mr., megl., istr. surd. Lat. surdus (Pușcariu 1700; REW 8474); cf. it., sp. sordo, prov., cat. sort, fr. sourd, port. surdo, alb. surdh; (Philippide, II, 656). – Der. de(-a) surda, adv. (degeaba, inutil), cu o evoluție asemănătoare lat. absurdus, cf. fr. dialogue de sourds (contaminarea cu degeaba, Gamillscheg, Olt., 111, nu pare să prezinte interes), mr. na surda; surdă, s. f. (becață, Gallinazo gallinula), după fr. sourde; surdomut, s. m., după fr. sourd-muet; surditate, s. f., după fr. surdité; surzi (var. asurzi), vb. (a face să-și piardă auzul; a rămîne surd; a amortiza, a atenua zgomotul), din lat. surdescĕre, vulgar *surdῑre; surzie (var. surdenie), s. f. (surditate); surzilă, s. m. (poreclă pentru un surd); surdină, s. f., din fr. sourdine.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu surd
BACHELARD [bașəlár], Gaston (1884-1962), filozof și teoretician francez. Prof. univ. la Sorbona. Teoretician al „noului spirit științific”, a pus în valoare rolul constructiv, anticipator al rațiunii științifice („Noul spirit științific”, „Raționalismul aplicat”). Autor al unei poetici a profunzimilor elementare în care ignoră inspirația, susținută ca sursă a autenticității poeziei natura psihismului („Psihanaliza focului”, „Poetica spațiului”). Vezi definitia »
SAVOIÁRD, -Ă, savoiarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Savoiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Savoiei sau savoiarzilor (1), privitor la Savoia sau la savoiarzi, originar din Savoia. [Pr.: -vo-iard] – Din fr. savoyard. Vezi definitia »
IFOSÁRD, -Ă, ifosarzi, -de, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care își dă ifose. – Ifos + suf. -ard. Vezi definitia »
REBÓRD s.n. (Tehn.) Margine proeminentă, ieșită în afară. [Pl. -duri. / < fr. rebord]. Vezi definitia »
AMERICA DE NORD: 24,2 mil. km2 (inclusiv insulele învecinate); c. 354,5 mil. loc. (1988). Cuprinsă între Oc. Atlantic, Oc. Pacific și Oc. Înghețat, se întinde de la 83º40’ lat. N (Capul Morris Jesup din Groelanda) la 17º lat. N (Istmul Tehuantepec), pe c. 7.300 km și de la 168º08’ long. V (Capul Prințului de Wales) la 55º40’ long. V (Capul Charles din Pen. Labrador), pe c. 5.000 km. Relief. În V se întinde un sistem muntos înalt, format din depozite paleozoice, mezozoice și terțiare puternic cutate, faliate și șariate, cu vulcanism intens în trecut, slab în prezent, cu seismicitate puternică și cu numeroase urme glaciare cuaternare. Alt. max.: 6.164 m (vf. McKinley din M-ții Alaskăi). Se desfășoară sub forma a două lanțuri, orientate pe direcția N-S: Cordiliera Pacifică (în V), cu înălțimi mijlocii și Cordiliera Stîncoșilor (în E), mai înaltă și mai golașă. Între culmile lor se află o serie de pod. înalte, de vîrstă terțiară, pe roci bazaltice (Pod. Columbia Britanică), pe formațiuni sedimentare (Pod. Colorado), în care rîurile au tăiat văi adînci în formă de canion (Colorado), sau pe roci mai vechi, cristaline (Scutul Canadian). În E sistemului muntos, relieful are alt. medii reduse (200-500 m) și s-a format pe depozite mezozoice și terțiare. M-ții Apalași cutați în Carbonifer, se întind de-a lungul coastei Oc. Atlantic, fiind formați din culmi paralele, care spre E se termină printr-un abrupt, numit „Fall line” (Linia Cascadelor). Între M-ții Apalași și Cordiliera Stîncoșilor se desfășoară Pod. Înalt al Preriilor și C. Mississippi, joasă aluvionară, de vîrstă cuaternară, care se termină spre S cu C. Golfului Mexic. Vezi definitia »