POLISEMÍE s. f. calitate a unui cuvânt de a avea mai multe semnificații; polisemantism. (< fr. polysémie) Vezi definitia »

PRONÚNȚIE s. f. pronunțare (1). (< lat. pronuntio, it. pronunzia) Vezi definitia »

ORHIDECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare (parțială) chirurgicală a glandelor sexuale masculine; orhiectomie. [Gen. -iei. / < fr. orchidectomie]. Vezi definitia »

DEDÚCȚIE s.f. Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, var. deducțiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. déduction]. Vezi definitia »

ARGĂȚÍE s. f. (Rar) Situația argatului; muncă de argat. – Argat + suf. -ie. Vezi definitia »