AUREÓLĂ s.f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. Halo în jurul unui astru, pe o fotografie. ♦ Zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. (Fig.) Glorie, strălucire, faimă, splendoare. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréole, it. aureola < lat. aureolus – de aur]. Vezi definitia »

BELÍTĂ s.f. Exploziv folosit în minele de cărbuni. [< fr. bellite]. Vezi definitia »

RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine]. Vezi definitia »

VIDEOCARTÉLĂ s. f. cartelă care înregistrează sunetul pe cale magnetică. (< video¹- + cartelă) Vezi definitia »

AUTOCOMÁNDĂ s. f. comandă automată. (< fr. autocommande) Vezi definitia »